luni, 22 iunie 2009
Draft 2 / 2009 - Delir
Locuiesc intr-o scoica sidefie si uneori imi pare ca lumea e o prelungire de-a mea. In inchisoarea care naste ganduri, masor distanta dintre mine si tine cu o rigla bolnava. Imi iese mereu ca nu-i totuna.
Ma invecinez cu un mar rosu, cu o para rascoapta si cu o sticla de cognac.
Fumez. Sorb cu nesat din tigara mea verde - smarald si-apoi ning peste lume potop de licurici.
Uneori visez si in vis ploua si se face mereu ca ma intorc Acasa. Unde oare va fi fiind acest "Acasa", nu stiu inca...Ma intreb. Iar sensul intrebarii e insasi intrebarea.
Daca ninge, va ninge culoare peste calcarul din oasele mele.
Stau in calea unei carute, pe un drum pietruit, iar Soarele e tocmai in crucea Cerului si aprinde in calea mea lumanari.
Nu mai stiu nimic...
Imi amintesc vag doar ca locuiam intr-o scoica sidefie, la margine de mare si ma invecinam cu nisipul, cu un cotor de mar, cu o barca facuta din lemn si inceputa de carii, cu un buchet de levantica, o panglica albastra si o lamaie.
Pana sa apari, nu simtisem niciodata atat de aproape mirosul mortii.
Stiam cum miroase pamantul, iar nu tarana, osul, iar nu cenusa, pielea, iar nu carnea, fructul, iar nu viermele, stiam mirosul de sange, iar nu pe cel de putreziciune.
In somn, alerg anevoios si vad la capatul drumului cum un Soare rubiniu se ineaca in oceanul de pamant. In visul meu, miroase a iarba cosita proaspat, a flori de soc si a rufe intinse la uscat, pe-o sarma, la soare, de bunica. In somn, timpul se dilata si devine vesnicie.
Uneori poti evada din tipare. Poti fi tiparnita sau poti fi gramofon. Poti fi o foaie de hartie, cu parfum de vanilie si carnatie de gutuie. Te poti perpeli la soare, pe o gramada de lemne, intins pe un asternut alb ca laptele, alaturi de caisele puse la uscat pentru la iarna. Poti fi o frunza plutind intr-un ochi de apa. In somn - poti fi orice vrei tu.
O scoica sidefie face plaja pe buza unei felii de pepene rosu.
Mi-e teama de singuratate, ca si de-o prea adanca in abis cadere.
Am trecut prea aproape de poteca aceea vicleana care duce spre moarte.
Locuiesc de multa vreme intr-o scoica sidefie si ma invecinez cu un paianjen, cu un bob de grau, cu o narcisa alba si cu un miez de nuca.
Ma invecinez cu un mar rosu, cu o para rascoapta si cu o sticla de cognac.
Fumez. Sorb cu nesat din tigara mea verde - smarald si-apoi ning peste lume potop de licurici.
Uneori visez si in vis ploua si se face mereu ca ma intorc Acasa. Unde oare va fi fiind acest "Acasa", nu stiu inca...Ma intreb. Iar sensul intrebarii e insasi intrebarea.
Daca ninge, va ninge culoare peste calcarul din oasele mele.
Stau in calea unei carute, pe un drum pietruit, iar Soarele e tocmai in crucea Cerului si aprinde in calea mea lumanari.
Nu mai stiu nimic...
Imi amintesc vag doar ca locuiam intr-o scoica sidefie, la margine de mare si ma invecinam cu nisipul, cu un cotor de mar, cu o barca facuta din lemn si inceputa de carii, cu un buchet de levantica, o panglica albastra si o lamaie.
Pana sa apari, nu simtisem niciodata atat de aproape mirosul mortii.
Stiam cum miroase pamantul, iar nu tarana, osul, iar nu cenusa, pielea, iar nu carnea, fructul, iar nu viermele, stiam mirosul de sange, iar nu pe cel de putreziciune.
In somn, alerg anevoios si vad la capatul drumului cum un Soare rubiniu se ineaca in oceanul de pamant. In visul meu, miroase a iarba cosita proaspat, a flori de soc si a rufe intinse la uscat, pe-o sarma, la soare, de bunica. In somn, timpul se dilata si devine vesnicie.
Uneori poti evada din tipare. Poti fi tiparnita sau poti fi gramofon. Poti fi o foaie de hartie, cu parfum de vanilie si carnatie de gutuie. Te poti perpeli la soare, pe o gramada de lemne, intins pe un asternut alb ca laptele, alaturi de caisele puse la uscat pentru la iarna. Poti fi o frunza plutind intr-un ochi de apa. In somn - poti fi orice vrei tu.
O scoica sidefie face plaja pe buza unei felii de pepene rosu.
Mi-e teama de singuratate, ca si de-o prea adanca in abis cadere.
Am trecut prea aproape de poteca aceea vicleana care duce spre moarte.
Locuiesc de multa vreme intr-o scoica sidefie si ma invecinez cu un paianjen, cu un bob de grau, cu o narcisa alba si cu un miez de nuca.
Draft 1 / 2009 - Banalitati si interogatii...
... Timpul curge. Banal. Trecem incet. Plauzibil. Ramane amintirea. Al dracului de amagitor. Si urma pe care am lasat-o, asemeni eseului lucios pe care il scrie un melc pe foaia unei file de pamant batatorit si incins, la capatul unui drum uitat de tara. Suna consolator?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)